Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. effectuer, lat. effectuare)
1. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (1. engl. effectual, 2. fr. effectual)
1. (despre ceva neînsuflețit sau abstract) capabil să producă un rezultat dorit sau intenționat; efectiv.
2. în legătură cu efectuarea; realizabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. efectua)
1. acțiunea de a efectua și rezultatul ei; înfăptuire, săvârșire, realizare, îndeplinire, executare.
2. (var.) efectuire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. efectua)
1. care este realizat, înfăptuit, îndeplinit, executat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (abstract + -iza)
1. tr., intr. a efectua o abstractizare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)
1. tr. a efectua o abstractizare.
2. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acalculie)
1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actuariel)
1. efectuat de actuar (specialist în statistică și probabilități aplicate operațiunilor de asigurări și finanțare).
2. care are legătură cu actuarii și profesia lor.
3. se referă la metodele matematice utilizate de actuari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actuariat)
1. totalitatea operaţiilor şi calculelor efectuate de un actuar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)
1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.