Rezultate secundare (Efectuează):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. analyste)
1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)
1. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie.
2. armă ~ă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.
3. (şi adv.) care se face mecanic.
4. s. n. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie.
5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri.
6. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.
7. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. avionneur)
1. persoană care proiectează planurile pentru o aeronavă, realizează construcția acesteia și efectuează teste de zbor; constructor de avioane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. banca, fr. banque)
1. instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit.
2. ~ de emisiune = instituţie care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informaţii) = instituţie specializată în stocarea şi furnizarea de informaţii prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (it. basta)
1. exclamație folosită pentru a comanda tăcerea sau pentru a forța pe cineva să oprească acțiunea pe care o efectuează; ajunge! destul!
Parte de vorbire: I. s.n. (pl. -e), II. s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. bombardier)
1. I. avion care efectuează misiuni de bombardare; avion de bombardament.
2. II. militar din echipajul unui avion de bombardament; aviator responsabil cu aruncarea bombelor.