Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensateur)
1. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu.
2. s. n. sistem tehnic care lucrează în vederea obţinerii unei compensări de variaţie, de efort etc.
3. maşină electrică rotativă pentru îmbunătăţirea factorului de putere în reţele de curent alternativ.
4. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării.
5. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)
1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phalange, lat., gr. phalanx)
1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată.
2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună.
3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci.
4. grupare politică fascistă (din Spania).
5. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. instigation, lat. instigatio)
1. acțiunea de a instiga și rezultatul ei; instigare.
2. acțiunea de a împinge, de a încuraja pe cineva să efectueze o acțiune (cel mai adesea rea).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. macroassembler)
1. (inform.) asamblor cu facilităţi de macroprelucrare, capabil să efectueze translatarea unui program scris într-un macrolimbaj de asamblare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. processor, fr. processeur)
1. (inform.) echipament, element de bază al unui ordinator, capabil să efectueze un set de instrucţiuni.
2. program general al unui sistem de exploatare care execută o funcţie complexă omogenă.