Parte de vorbire: s.f.
Origine: (efemer + -itate, cf. fr. éphémérité)
1. caracter efemer, calitatea a ceea ce nu durează; vremelnicie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. transience)
1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate.
2. devenire continuă a realităţii, care impune o permanentă modificare a relaţiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relaţii şi a omului la noile condiţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vremelnic + -ie)
1. însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; situație vremelnică; efemeritate.