egal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. égal)

1. adj. la fel, asemenea.
2. de aceeași lungime, lățime sau grosime.
3. cu dimensiuni identice.
4. uniform.
5. (despre expresii matematice) care are aceeași valoare cu o altă expresie sau cu un număr dat.
6. (despre mulțimi) format din aceleași elemente.
7. (despre figuri geometrice) care se suprapun exact.
8. (despre oameni; și s. m.) de același rang, de aceeași valoare.
9. s. n. semn (=) care exprimă o egalitate.

egal; cu dimensiuni egale

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aequalis; aequans
2. FR égal; égalant; pareil
3. EN equal; equalling
4. DE gleich; gleich groß; sich gleichend
5. RU рaвный; ровный; одинaковый
6. HU egyenlő; egyenlő méretű; egyenlő nagyságú

egala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. égaler)

1. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face să fie la fel cu altul în anumite privințe.
2. tr. (sport) a atinge același număr de puncte cu altcineva.

egalabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. égalable)

1. care poate fi egalat.
2. (antonime) inegalabil, neegalabil.

egalare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. egala)

1. egalat, egalizare, egalizat.
2. acțiunea de a egala și rezultatul ei.
3. ajungere (sau aducere a cuiva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.).
4. comparare.
5. (sport) obținere a aceluiași număr de puncte.

egalitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. égalitaire)

1. referitor la egalitatea politică; bazat pe egalitate politică.

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

acromegal, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. acromégale)

1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).
2. II. persoană atinsă de acromegalie.

adoptant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adoptant)

1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.
2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.