Dictionar

Rezultate secundare (Egal;):

Egal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. égal)

1. adj. la fel, asemenea.

2. de aceeaşi lungime, lăţime sau grosime.

3. cu dimensiuni identice.

4. uniform.

5. (despre expresii matematice) care are aceeași valoare cu o altă expresie sau cu un număr dat.

6. (despre mulțimi) format din aceleași elemente.

7. (despre figuri geometrice) care se suprapun exact.

8. (despre oameni; și s. m.) de același rang, de aceeași valoare.

9. s. n. semn (=) care exprimă o egalitate.


Egal; cu dimensiuni egale

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aequalis; aequans

2. FR égal; égalant; pareil

3. EN equal; equalling

4. DE gleich; gleich groß; sich gleichend

5. RU рaвный; ровный; одинaковый

6. HU egyenlő; egyenlő méretű; egyenlő nagyságú


Egala

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. égaler)

1. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face fie la fel cu altul în anumite privinţe.

2. tr. (sport) a atinge acelaşi număr de puncte cu altcineva.


Egalabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. égalable)

1. care poate fi egalat.

2. (antonime) inegalabil, neegalabil.


Egalare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. egala)

1. egalat, egalizare, egalizat.

2. acțiunea de a egala și rezultatul ei.

3. ajungere (sau aducere a cuiva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.).

4. comparare.

5. (sport) obținere a aceluiași număr de puncte.


Egalitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. égalitaire)

1. referitor la egalitatea politică; bazat pe egalitate politică.


Abrupt, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.

2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.

3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.

4. II. formă de relief abruptă.

5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Acromegal, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. acromégale)

1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).

2. II. persoană atinsă de acromegalie.


Adoptant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adoptant)

1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.

2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.