OK
X
egalitar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. égalitaire)
1.
referitor
la
egalitatea
politică;
bazat
pe
egalitate
politică.
egalitarism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)
1.
sistem
egalitar,
doctrină
politică
care
susține
egalitatea
cetățenilor
în
chestiuni
politice,
economice
și/sau
sociale,
în
funcție
de
context.
2.
concepție
socială
utopică
care
preconizează
împărțirea
egală
a
bunurilor,
indiferent
de
aportul
individual
la
producerea
lor,
nivelarea,
egalizarea
retribuirii
muncii,
a
trebuințelor
și
consumului
personal
al
membrilor
societății.
3.
(antonim)
antiegalitarism.
egalitarist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. égalitariste)
1.
I.
referitor
la
egalitarism,
doctrină
politică
care
susține
egalitatea
cetățenilor
în
chestiuni
politice,
economice
și
sociale.
2.
II.
adept
al
egalitarismului.
egalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. égalité)
1.
stare
a
două
sau
a
mai
multor
lucruri
egale
între
ele.
2.
(sport)
rezultat
constituit
dintr-un
număr
egal
de
puncte.
3.
principiu
potrivit
căruia
tuturor
oamenilor,
statelor
sau
națiunilor
li
se
recunosc
aceleași
drepturi
și
li
se
impun
aceleași
îndatoriri
prevăzute
de
regula
de
drept;
situație
în
care
oamenii
se
bucură
de
aceleași
drepturi
și
au
aceleași
îndatoriri.
4.
(mat.)
echivalență
între
două
sau
mai
multe
mărimi,
elemente,
factori
etc.
egali;
expresie
a
acestei
relații
redată
prin
semnul
egal
(=).
egaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. égaliser)
1.
a
face
ca
două
sau
mai
multe
lucruri,
situații,
mărimi
etc.
să
fie
egale
între
ele
în
anumite
privințe;
a
nivela.
egalizabil
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. égalisable)
1.
care
poate
fi
egalizat;
(antonim)
inegalizabil.
abuz
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)
1.
întrebuințare
fără
măsură
a
unui
lucru;
exces.
2.
încălcare
a
legalității;
faptă
ilegală.
3.
utilizare
greșită
a
unui
drept,
a
unei
prerogative,
a
unui
privilegiu.
4.
nedreptate
introdusă
și
fixată
prin
cutumă.
5.
(rar)
eroare
care
constă
din
exagerarea
unui
fapt,
a
unei
păreri
etc.
6.
~
de
drept
=
delict
care
constă
în
exercitarea
unui
drept
cu
nesocotirea
scopului
său
social-economic.
7.
~
de
încredere
=
infracțiune
constând
din
înșelarea
încrederii
cuiva.
8.
~
de
putere
=
infracțiune
manifestată
prin
depășirea
atribuțiilor.
9.
~ul
de
active
corporative
=
utilizarea
activelor
unei
societăți
comerciale
în
scopuri
personale.
10.
(loc.
adv.)
prin
~
=
abuziv,
exagerat.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
acromegal, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. acromégale)
1.
I.
(med.)
care
este
afectat
sau
se
referă
la
acromegalie
(afecțiune
endocrină
caracterizată
prin
hipertrofia
capului
și
a
extremităților).
2.
II.
persoană
atinsă
de
acromegalie.
anizeiconie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aniséiconie)
1.
inegalitate
a
imaginilor
retiniene
binoculare.
anizocitoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anisocytose)
1.
inegalitate
în
dimensiuni
a
globulelor
roșii
și
albe.
anizocorie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anisocorie)
1.
(med.)
anomalie
congenitală
constând
în
inegalitatea
celor
două
pupile
(diferență
de
mărime
între
cele
două
pupile).
2.
(antonim)
izocorie.