Dictionar

Egalitarism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)

1. sistem egalitar, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și/sau sociale, în funcție de context.

2. concepţie socială utopică care preconizează împărţirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuinţelor şi consumului personal al membrilor societăţii.

3. (antonim) antiegalitarism.


Antiegalitarism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (anti- + egalitarism, cf. fr. antiégalitarisme)

1. curent ideologic care neagă posibilitatea egalităţii sociale a oamenilor.

2. (politică) doctrină politică care promovează inegalitatea socială și economică între oameni.

3. (antonim) egalitarism.


Antiegalitarism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (anti- + egalitarism, cf. fr. antiégalitarisme)

1. curent ideologic care neagă posibilitatea egalităţii sociale a oamenilor.

2. (politică) doctrină politică care promovează inegalitatea socială și economică între oameni.

3. (antonim) egalitarism.


Egalitarism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)

1. sistem egalitar, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și/sau sociale, în funcție de context.

2. concepţie socială utopică care preconizează împărţirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuinţelor şi consumului personal al membrilor societăţii.

3. (antonim) antiegalitarism.


Egalitarist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. égalitariste)

1. I. referitor la egalitarism, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și sociale.

2. II. adept al egalitarismului.