Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (anti- + egalitarism, cf. fr. antiégalitarisme)
1. curent ideologic care neagă posibilitatea egalităţii sociale a oamenilor.
2. (politică) doctrină politică care promovează inegalitatea socială și economică între oameni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antinomisme, germ. Antinomismus)
1. tendinţă de negare a legilor sau legalităţii.
2. (teol.) doctrină care propovăduieşte, în numele supremaţiei graţiei, indiferenţa faţă de legi.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (anti- +regalist)
1. (luptător) împotriva regalităţii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. babouviste)
1. I. referitor la babuvism sau la ideile politice ale lui Gracchus Babeuf (1760- 1797).
2. II. adeptul lui Gracchus Babeuf sau al babuvismului.
3. (prin ext.) susținător al egalității absolute între toți oamenii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questeur, lat. quaestor)
1. magistrat roman care în perioada regalităţii îndeplinea funcţia de judecător, iar în cea a republicii deţinea funcţii financiare.
2. şeful unei chesturi de poliţie.
3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administraţie şi securitate.