Dictionar

egaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. égaliser)

1. a face ca două sau mai multe lucruri, situații, mărimi etc. să fie egale între ele în anumite privințe; a nivela.
 

egalizabil

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. égalisable)

1. care poate fi egalizat; (antonim) inegalizabil.
 

egalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (egaliza)

1. acțiunea de a egaliza.
2. nivelare a unui teren, a unui drum, a unei construcții etc.
3. repartizare uniformă a coloranților în materialele textile cu ajutorul generalizatorilor (II, 2).
4. operația de uniformizare a țesăturilor.
 

egalizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. égalisateur, /II/ égaliseur, /II, 4/ engl. equalizing)

1. adj. care egalizează.
2. s. n. amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor.
3. produs chimic cu proprietăți de egalizare a coloranților.
4. dispozitiv care reglează presiunea apei, a aburilor într-o conductă.
5. aparat electronic care permite, cu ajutorul unor filtre, obținerea calității maxime la înregistrare sau la redare a unui casetofon.
 

ilegaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. illegalize)

1. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2).
 

legaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. légaliser)

1. a da valabilitate, formă legală (unui act).
 

relegaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + legaliza)

1. a legaliza din nou.
2. a aduce din nou în conformitate cu legile.
3. a certifica din nou autenticitatea unei semnături.
 

autentifica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. authentifier)

1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza.
2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.
3. (var.) (înv., reg.) a autentica.
 

clupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kluppe)

1. compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buștenilor.
2. portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la țevi și la bare rotunde.
3. piesă la mașina de lățit și egalizat, care prinde marginea țesăturii prelucrate.
4. șablon de secționare pentru cuparea urechilor la câinii de rasă.
 

depresuriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépressuriser)

1. tr. a egaliza presiunea dintr-un spațiu ermetic cu cea exterioară.
2. refl. a pierde presiunea prestabilită.
 

egalitarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)

1. sistem egalitar, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și/sau sociale, în funcție de context.
2. concepție socială utopică care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății.
3. (antonim) antiegalitarism.
 

egalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (egaliza)

1. acțiunea de a egaliza.
2. nivelare a unui teren, a unui drum, a unei construcții etc.
3. repartizare uniformă a coloranților în materialele textile cu ajutorul generalizatorilor (II, 2).
4. operația de uniformizare a țesăturilor.
 

egalizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. égalisateur, /II/ égaliseur, /II, 4/ engl. equalizing)

1. adj. care egalizează.
2. s. n. amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor.
3. produs chimic cu proprietăți de egalizare a coloranților.
4. dispozitiv care reglează presiunea apei, a aburilor într-o conductă.
5. aparat electronic care permite, cu ajutorul unor filtre, obținerea calității maxime la înregistrare sau la redare a unui casetofon.