egala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. égaler)

1. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face să fie la fel cu altul în anumite privințe.
2. tr. (sport) a atinge același număr de puncte cu altcineva.

egalabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. égalable)

1. care poate fi egalat.
2. (antonime) inegalabil, neegalabil.

egalare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. egala)

1. egalat, egalizare, egalizat.
2. acțiunea de a egala și rezultatul ei.
3. ajungere (sau aducere a cuiva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.).
4. comparare.
5. (sport) obținere a aceluiași număr de puncte.

regala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. régaler)

1. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine.
2. tr. (fig.) a desfăta, a încânta.

regală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. regale. fr. régale)

1. vechi instrument muzical de suflat cu claviatură, un fel de orgă portativă.
2. unul dintre registrele orgii.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

amper-spiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amper + spiră)

1. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper.

angstrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angrström)

1. unitate de măsură pentru lungime, egală cu 1/10000 dintr-un micron.

anizodactilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anizodactil + -ie)

1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.

anizodontie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Anisodontie)

1. dezvoltare inegală și asimetrică a dinților omologi.

anizogon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anisogone, lat. anisogonus)

1. (despre hibrizi) care prezintă carac-tere paterne combinate în măsură inegală.