Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almée)
1. dansatoare-cântăreaţă egipteană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcane, lat. arcanum)
1. (pl.) taină, secret, mister.
2. loc tainic, misterios.
3. nume dat ciclurilor astrologice de provenienţă egipteană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspectif)
1. referitor la aspect; aspectual.
2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.
3. (artă) reprezentare ~ă = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. copte)
1. individ aparţinând populaţiei indigene din Egipt şi din Etiopia după creştinare, care profesa monofizismul.
2. (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copţi ca limbă de cult şi vorbită până în sec. XVII.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. directoire)
1. stil ~ (şi s. n.) = stil dezvoltat în timpul Directoratului în Franţa, în decor, mobilier şi modă, care se caracterizează prin inspiraţia din vechea artă egipteană, precum şi din cea greco-romană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hamito-sémitique)
1. limbi ~e = familie de limbi vorbite în nordul şi estul Africii: berbera, egipteana, cuşitica şi limbile semitice.