Dictionar

castă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduși, egipteni și la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupații, privilegii, cult religios etc.
2. (p. ext.) grup social închis care își apără cu strictețe privilegiile; clan, clică.
3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleași funcții.
 

epistolografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épistolographie)

1. sistem de scriere vulgară la vechii egipteni.
2. arta de a redacta scrisori.
 

gerofant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. gerofante)

1. s. m. hierofant.
2. s. f. preoteasă la vechii greci și egipteni.
 

hieratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hiératique, lat. hieraticus, gr. hieratikos)

1. referitor la lucruri sfinte.
2. de preot, preoțesc.
3. scriere ~ă = scriere a vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate).
4. (în artă, despre concepții, orientări, atitudini) rigid, static; stilizat.
 

hieroglifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hiéroglyphe)

1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri.
2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor.
3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat.
4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice.
 

hipocefal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypocéphale)

1. disc plat pe care egiptenii îl așezau pe capul mumiilor.