Egocentrism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égocentrisme)

1. mod de a privi totul prin prisma intereselor şi sentimentelor personale, acordând o importanţă exagerată propriei individualităţi; egotism.

2. (p. ext.) concepţie etico-filozofică care consideră individul ca centru al universului.

---

Egocentric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. égocentrique)

1. (om) stăpânit de egocentrism; egocentrist.

---

Egotism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égotisme)

1. cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism.

2. (la Stendhal) studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualităţi.

---

Egocentricitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (egocentric + -itate)

1. atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor personale; egocentrism.

---