Rezultate principale (Egocentrism;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égocentrisme)
1. mod de a privi totul prin prisma intereselor şi sentimentelor personale, acordând o importanţă exagerată propriei individualităţi; egotism.
2. (p. ext.) concepţie etico-filozofică care consideră individul ca centru al universului.
Rezultate secundare (Egocentrism;):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. égocentrique)
1. I. care dă dovadă de egocentrism; care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale; egocentrist.
2. II. persoană care manifestă egocentrism, centrată pe sine, care se crede în centrul atenției.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ego- + -latrie)
1. manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; adoraţie patologică a propriei persoane; egotism, egocentrism.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. égotique)
1. (persoană) dominată de egotism sau egocentrism; egotist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égotisme)
1. cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism.
2. (la Stendhal) studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualităţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (egocentric + -itate)
1. atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor personale; egocentrism.