OK
X
egotism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. égotisme)
1.
cult
al
propriului
eu;
egolatrie,
egocentrism.
2.
(la
Stendhal)
studiu
detaliat
efectuat
de
un
scriitor
asupra
propriei
individualități.
egocentrism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. égocentrisme)
1.
mod
de
a
privi
totul
prin
prisma
intereselor
și
sentimentelor
personale,
acordând
o
importanță
exagerată
propriei
individualități;
egotism.
2.
(p.
ext.)
concepție
etico-filozofică
care
consideră
individul
ca
centru
al
universului.
egolatrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ego- + -latrie)
1.
manie
de
a
se
preocupa
exagerat
de
propria
persoană;
adorație
patologică
a
propriei
persoane;
egotism,
egocentrism.
egotic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. égotique)
1.
(persoană)
dominată
de
egotism
sau
egocentrism;
egotist.
egotist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. égotiste)
1.
(om)
dominat
de
egotism;
egotic.