Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. delabora)
1. acțiunea de a delabora și rezultatul ei.
2. demontare dintr-un loc a instalațiilor, mașinilor și munițiilor devenite inutilizabile sau periculoase; delaborat, dezmembrare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. gr. eikon, imagine)
1. incapacitate patologică de elaborare a imaginilor în schizofrenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobalt, germ. Kobalt)
1. metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obişnuită, folosit la elaborarea unor oţeluri speciale, în radioterapie etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. collaborer, lat. collaborare)
1. a participa la înfăptuirea unei acţiuni, la elaborarea unei opere etc.; a coopera.
2. a publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conceptisme)
1. şcoală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiţie, prin abuz de metafore noi şi paradoxale şi prin cultivarea efectelor surprinzătoare.
Parte de vorbire: vb. intr. (înv.)
Origine: (după lat. concurrere)
1. a se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții; a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge.
2. a lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra; a coopera.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constitutionnel)
1. referitor la constituţie (I).
2. conform cu constituţia (II), bazat pe existenţa acesteia.
3. comisie ~ă = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituţii (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relaţiile privitoare la orânduirea social-economică şi de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în constituţie (II); monarhie ~ă = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituţie.