Dictionar

brelan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brelan)

1. (la unele jocuri de cărți) grup de trei cărți de valoare egală, dar de culori diferite, la același jucător.
2. (fig.) grup de trei persoane, lucruri etc. care formează o unitate.
 

capelan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cappellano)

1. preot catolic care slujește într-o capelă.
 

elan 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élan)

1. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei.
 

elan 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élan)

1. avânt, însuflețire, entuziasm.
2. (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări.
 

elanodic

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (gr. ἑλλανοδίκης)

1. (antic.) arbitru la jocurile olimpice, care trebuia să mențină standardele și moștenirea jocurilor, precum și să vegheze la respectarea regulilor.
 

elansa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. élancer)

1. refl. a se avânta, a năzui (spre).
2. tr. (mar.) a ~ etrava = a construi etrava (la veliere), astfel încât să aibă o înclinare spre înainte, conferind zveltețe.
 

alertețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. all’ertezza)

1. vioiciune a ritmului unei melodii sau al unei poezii, care are un efect antrenant; agerime; elan, avânt.
 

aluminit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminite)

1. porțelan foarte refractar, pe bază de alumină, din care se fabrică farfurii și caserole.
 

apterix

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aptéryx)

1. (zool.) pasăre alergătoare din Noua Zeelandă, din subclasa ratitelor, numită în mod obișnuit kiwi.
 

barbotină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbotine)

1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele și toartele pe obiectele de ceramică.
2. decorație cu o asemenea pastă pe porțelan sau pe faianță.
 

bideu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidet)

1. vas, chiuvetă, din porțelan sau metal, pentru toaleta intimă.
 

biguină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. biguine)

1. dans popular din Antile, cu tempo lent și cu caracter melancolic; melodia corespunzătoare.
2. dans originar din Ins. Martinica, în tempo rapid, cu un ritm și acompaniament caracteristice.