Dictionar

Rezultate secundare (Elastic.):

Elastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élastique, lat. elasticus)

1. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-și reveni la forma inițială după ce a fost momentan deformat; care se întinde.

2. (despre ființe) mlădios, suplu.

3. (fig.; despre oameni) care se adaptează ușor la orice situație, care prezintă elasticitate.

4. s. n. produs textil conținând fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc.


Elasticitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élasticité)

1. proprietatea de a fi elastic.

2. teoria ~tății = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformare a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare.

3. limită de ~ = tensiune maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente.

4. (fig.) suplețe.

5. proprietate a unei variabile economice de a-și modifica mărimea sub influența altei variabile.


Acuplaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare lucreze împreună; acuplare, cuplaj.

2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.


Aeroelasticitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroélasticité)

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acţiunea forţelor aerodinamice.


Ancie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ancia)

1. mică lamă elastică care, aşezată la gura unor instrumente de suflat din lemn, produce sunete.


Angiomalacie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angiomalacie)

1. (med.) diminuare a elasticității unui vas sangvin sau limfatic; înmuierea pereților vaselor de sânge.


Arc

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.

2. tot ceea ce are forma unui arc (1).

3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.

4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.

5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.

6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.

7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.

8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.


Atonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atonie, gr. atonia)

1. diminuare a elasticităţii ţesuturilor; lipsă de vitalitate.

2. (fig.) inerţie morală sau intelectuală.