Dictionar

elasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élasticité)

1. proprietatea de a fi elastic.
2. teoria ~tății = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformare a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare.
3. limită de ~ = tensiune maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente.
4. (fig.) suplețe.
5. proprietate a unei variabile economice de a-și modifica mărimea sub influența altei variabile.
 

aeroelasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroélasticité)

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acțiunea forțelor aerodinamice.
 

fotoelasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photoélasticité)

1. proprietate a unor materiale transparente și izotope de a-și modifica indicele de refracție sub acțiunea deformațiilor elastice.
 

termoelasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thermo-élasticité)

1. disciplină care studiază stările de tensiune și deformările produse sub acțiunea unui câmp termic.
 

viscoelasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. viscoélasticité)

1. proprietate a unui material de a fi viscoelastic.
 

capron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kapron)

1. fibră textilă sintetică, cu rezistență și elasticitate foarte mare, obținută prin policondensarea caprolactamei.
 

complianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compliance)

1. mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic.
2. (med.) variație a volumului pulmonar datorată schimbării de presiune.
3. acord, supunere, ascultare, conformare comportamentală.
4. adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate.
 

ELAST-, ELASTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. élast/o/-, cf. gr. elastos „care se întinde”)

1. „elasticitate, fibre elastice”.
 

elastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élastique, lat. elasticus)

1. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-și reveni la forma inițială după ce a fost momentan deformat; care se întinde.
2. (despre ființe) mlădios, suplu.
3. (fig.; despre oameni) care se adaptează ușor la orice situație, care prezintă elasticitate.
4. s. n. produs textil conținând fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc.
 

elinvar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élinvar)

1. aliaj de fier, nichel, crom și tungsten, a cărui elasticitate nu este influențată de schimbările de temperatură.
 

fleboscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phlébosclérose)

1. (med.) proces de sclerozare a peretelui venos.
2. (med.) patologie în care peretele venelor se întărește și își pierde elasticitatea.