OK
X
ancie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. ancia)
1.
mică
lamă
elastică
care,
așezată
la
gura
unor
instrumente
de
suflat
din
lemn,
produce
sunete.
bandă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)
1.
fâșie
îngustă
și
lungă
cu
care
se
leagă,
se
înfășoară
ceva.
2.
parte
lungă
și
îngustă
a
unei
suprafețe.
3.
fir
de
circulație
pe
o
stradă
sau
șosea.
4.
(anat.)
fâșie
de
țesut
care
unește
două
organe.
5.
parte
a
cromozomului,
clar
diferențiată,
de
culoare
mai
închisă
sau
mai
deschisă.
6.
~
magnetică
=
fâșie
pentru
înregistrarea
magnetică
a
semnalelor
electrice;
~
de
magnetofon
=
fâșie
îngustă
de
material
flexibil,
cu
un
strat
fin
de
substanță
feromagnetică,
pentru
înregistrarea
și
reproducerea
sunetelor
cu
magnetofonul;
~
etalon
=
bandă
magnetică
cu
înregistrări
speciale
pentru
reglarea
sau
verificarea
parametrilor
unui
magnetofon
ori
magnetoscop;
~
rulantă
=
fâșie
îngustă,
continuă
(de
cauciuc)
care
servește
la
transportul
în
plan
orizontal
al
unor
materiale
sau
piese;
~
de
imagini
=
peliculă
cinematografică;
~
sonoră
=
peliculă
cinematografică
de
înregistrat
sunetul.
7.
(spațiu
neimprimat)
între
două
sau
mai
multe
mărci
poștale;
ștraif.
8.
margine
elastică
de
la
masa
de
biliard.
9.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
drept
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
stâng
de
jos.
10.
în
~
=
(despre
figuri)
așezat
în
diagonala
scutului.
11.
grup
de
frecvențe
învecinate
sau
apropiate
care
fac
parte
din
spectrul
unei
radiații
sonore
sau
electromagnetice.
12.
înclinare
a
unei
nave
pe
un
bord
sub
efectul
vântului
sau
când
încărcătura
este
greșit
repartizată.
blanc 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Blank)
1.
piele
tăbăcită,
suplă
și
elastică,
(colorată)
pentru
curelărie,
harnașamente
și
articole
tehnice.
2.
fâșie
de
material
insensibil
care
protejează
capetele
bobinelor
de
film
sau
de
bandă
magnetică.
corset
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corset)
1.
centură
lată
și
elastică,
întărită
uneori
cu
balene,
pentru
strângerea
taliei.
2.
~
ghipsat
(sau
medical)
=
aparat
din
ghips
sau
alt
material,
servind
la
imobilizarea
coloanei
vertebrale.
ductilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ductilité)
1.
proprietate
a
unor
materiale
de
a
fi
ductile.
2.
raportul
dintre
deformația
totală
și
deformația
limită
elastică
la
o
secțiune,
element
structural
sau
structură.
epiglotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épiglotte)
1.
membrană
cartilaginoasă
elastică,
la
partea
superioară
a
laringelui,
care
acoperă
glota,
împiedicând
pătrunderea
alimentelor
în
căile
respiratorii.