Dictionar

Rezultate secundare (Electric):

Electric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électrique)

1. referitor la electricitate, care produce electricitate, care funcționează pe baza electricității.

2. câmp ~ = stare fizică a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; energie = energie proprie câmpurilor electrice; sarcină = electricitate.


Electricesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (electric + -esc)

1. care aparține electricității; referitor la electricitate; de electricitate.

2. care are energie legată de prezența electricității; care este generat de electricitate.

3. care poate fi electrizat.

4. (sinon.) electric.


Electrician, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. électricien)

1. (persoană calificată) care execută sau repară instalații, aparate, mașini etc. electrice.


Electricism

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. électricisme)

1. totalitate a fenomenelor electrice.


Electricitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électricité)

1. mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul cu altul şi apoi separate; sarcină electrică.

2. lumină electrică.

3. ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice.


Adaptor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adapteur)

1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.

2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanţei focale a obiectivului.


Admitanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.


Aerogenerator

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerogenerator)

1. instalaţie de transformare a forţei eoliene în energie electrică.


Aeroion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroion)

1. ion atmosferic prin descărcări electrice, evaporări ale apei etc.


Aeroionizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aéroionisation)

1. conţinutul în ioni ai atmosferei.

2. metodă de tratament cu ioni electrici din aer, în bolile nervoase şi în dermatologie.


Afişor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afficheur)

1. s. m. f. cel care lipeşte afişe.

2. s. n. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric.