Rezultate secundare (Electric):
Electric, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électrique)
1. referitor la electricitate, care produce electricitate, care funcționează pe baza electricității.
2. câmp ~ = stare fizică a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; energie ~ă = energie proprie câmpurilor electrice; sarcină ~ă = electricitate.
Electricesc, -ească
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (electric + -esc)
1. care aparține electricității; referitor la electricitate; de electricitate.
2. care are energie legată de prezența electricității; care este generat de electricitate.
3. care poate fi electrizat.
Electrician, -ă
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. électricien)
1. (persoană calificată) care execută sau repară instalații, aparate, mașini etc. electrice.
Electricism
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. électricisme)
1. totalitate a fenomenelor electrice.
Electricitate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électricité)
1. mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul cu altul şi apoi separate; sarcină electrică.
2. lumină electrică.
3. ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice.
Roz-electric
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (roz + electric)
Adaptor
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adapteur)
1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.
2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanţei focale a obiectivului.
Admitanţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)
1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.
Aerogenerator
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerogenerator)
1. instalaţie de transformare a forţei eoliene în energie electrică.
Aeroion
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroion)
1. ion atmosferic prin descărcări electrice, evaporări ale apei etc.
Aeroionizare
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aéroionisation)
1. conţinutul în ioni ai atmosferei.
2. metodă de tratament cu ioni electrici din aer, în bolile nervoase şi în dermatologie.
Afişor, -oare
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afficheur)
1. s. m. f. cel care lipeşte afişe.
2. s. n. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric.