Dictionar

electrobuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Elektrobus, fr. électrobus)

1. vehicul de transport în comun cu motor electric alimentat de la un acumulator propriu (mecanic sau electric) de energie; autobuz acționat electric; electroautobuz.
2. (înv.) autobuz cu motor electric alimentat de un fir aerian; troleibuz.
 

izoelectric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isoélectrique)

1. (despre un curent electric) care se menține în același potențial.
 

motopompă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. motopompe, rus. мотопомпа)

1. pompă remorcabilă, pusă în mișcare de un motor (cu benzină sau electric), folosită în grădinărit, la stingerea incendiilor etc.
 

polifazat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polyphasé)

1. (despre un curent electric) cu mai multe faze.
 

pulsator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pulsatoire, engl. pulsator)

1. adj. (med.) care produce pulsații.
2. (despre fenomene) alcătuit dintr-o succesiune de pulsații identice.
3. (despre curentul electric) format numai din alternanțe de un singur sens; pulsant.
4. s. n. dispozitiv la unele haveze pentru reglarea vitezei de avans.
5. subansamblu al aparatului de muls mecanic.
 

secusă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. secousse)

1. mișcare bruscă care agită un corp, care zguduie; oscilație, zguduitură.
2. contracție din cauza unui șoc.
3. ~ musculară = contracție bruscă a unui mușchi (provocată de aplicarea unui stimul electric).