Rezultate secundare (Electrice,):
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (electric + -esc)
1. care aparține electricității; referitor la electricitate; de electricitate.
2. care are energie legată de prezența electricității; care este generat de electricitate.
3. care poate fi electrizat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroion)
1. ion atmosferic prin descărcări electrice, evaporări ale apei etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almélec)
1. aliaj de aluminiu şi magneziu, folosit la confecţionarea de cabluri electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphion)
1. ion organic cu două sarcini electrice contrare, pozitivă şi negativă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. amplificare, fr. amplifier)
1. tr., refl. a (se) mări, a (se) dezvolta; a (se) intensifica.
2. (mat.) a forma o fracţie de aceeaşi valoare cu fracţia dată prin înmulţirea numărătorului şi a numitorului cu acelaşi număr.
3. tr. a intensifica, a mări (valori electrice, acustice, optice).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analogique, lat. analogicus)
1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.
2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcţie continuă de timp.
3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisotropie)
1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie.
2. (biol.) însuşire a unui organ de a reacţiona diferit la excitaţii externe.