Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électrophone)
1. adj. (despre aparate, instrumente muzicale) care utilizează oscilaţiile electromagnetice pentru a crea sunetele transmise cu ajutorul difuzoarelor.
Parte de vorbire: s.n. (englezism)
Origine: (engl., fr. juke-box)
1. electrofon automat, operat prin introducerea de monede sau bancnote, care permite selectarea și redarea melodiilor disponibile; tonomat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. pick-up)
1. I. aparat de redare prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe discuri; electrofon.
2. doză electromagnetică pentru reproducerea electrică a discurilor, atașată unui patefon; doză de redare.
4. II. vehicul utilitar ușor dotat cu o platformă descoperită, în spate, pentru transport marfă; camionetă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (radio2 + combină)
1. combină muzicală cu un aparat de radio, un electrofon şi un dulap pentru discuri.