OK
X
actinometrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinométrie)
1.
disciplină
care
studiază
radiaţiile
electromagnetice
din
atmosferă.
2.
măsurare
a
radiaţiilor
din
atmosferă.
anecoid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anéchoïde)
1.
(despre
încăperi,
spaţii)
lipsit
de
ecou.
2.
se
spune
despre
un
loc
care
nu
produce
ecou
și
ai
cărui
pereți
absorb
sunetul
sau
undele
electromagnetice
(ex.
cameră
~ă).
antenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antenne, lat. antenna)
1.
fiecare
dintre
cele
două
organe
de
simţ,
firişoare
mobile
pe
capul
unor
insecte,
al
crustaceelor
şi
miriapodelor.
2.
dispozitiv
de
transmitere,
de
captare
a
undelor
electromagnetice,
la
aparatele
de
emisie
sau
de
recepţie
a
undelor.
3.
vergă
a
unei
vele
latine,
foarte
lungă,
ascuţită
la
extremităţi.
4.
(fam.;
pl.)
sursă
de
informaţii.
5.
filială,
unitate
subalternă
detaşată
pe
lângă
un
organism
central.
antiparazit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antiparasite)
1.
(despre
dispozitive,
antene
etc.)
care
combate
sau
reduce
perturbaţiile
electromagnetice.
bandă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)
1.
fâșie
îngustă
și
lungă
cu
care
se
leagă,
se
înfășoară
ceva.
2.
parte
lungă
și
îngustă
a
unei
suprafețe.
3.
fir
de
circulație
pe
o
stradă
sau
șosea.
4.
(anat.)
fâșie
de
țesut
care
unește
două
organe.
5.
parte
a
cromozomului,
clar
diferențiată,
de
culoare
mai
închisă
sau
mai
deschisă.
6.
~
magnetică
=
fâșie
pentru
înregistrarea
magnetică
a
semnalelor
electrice;
~
de
magnetofon
=
fâșie
îngustă
de
material
flexibil,
cu
un
strat
fin
de
substanță
feromagnetică,
pentru
înregistrarea
și
reproducerea
sunetelor
cu
magnetofonul;
~
etalon
=
bandă
magnetică
cu
înregistrări
speciale
pentru
reglarea
sau
verificarea
parametrilor
unui
magnetofon
ori
magnetoscop;
~
rulantă
=
fâșie
îngustă,
continuă
(de
cauciuc)
care
servește
la
transportul
în
plan
orizontal
al
unor
materiale
sau
piese;
~
de
imagini
=
peliculă
cinematografică;
~
sonoră
=
peliculă
cinematografică
de
înregistrat
sunetul.
7.
(spațiu
neimprimat)
între
două
sau
mai
multe
mărci
poștale;
ștraif.
8.
margine
elastică
de
la
masa
de
biliard.
9.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
drept
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
stâng
de
jos.
10.
în
~
=
(despre
figuri)
așezat
în
diagonala
scutului.
11.
grup
de
frecvențe
învecinate
sau
apropiate
care
fac
parte
din
spectrul
unei
radiații
sonore
sau
electromagnetice.
12.
înclinare
a
unei
nave
pe
un
bord
sub
efectul
vântului
sau
când
încărcătura
este
greșit
repartizată.
biocâmp
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bio- + câmp)
1.
câmp
de
acţiune
specific
organismelor
vii,
în
care
fenomenele
electromagnetice
se
interferează
cu
fenomenele
bioenergetice.