Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)
1. care nu este sincron; asincronic.
2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-induction)
1. producere a unei forţe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuşi circuitul indus; selfinducţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (compensa)
1. acţiunea de a (se) compensa.
2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacţii sau impulsuri orientate în sens opus.
3. mecanism biologic de menţinere şi redresare a funcţiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părţi anatomice.
4. operaţie comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri şi servicii între vânzător şi cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată.
5. operaţie financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare şi puterea de cumpărare.
6. retribuţie pentru un drept nefolosit.
7. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. photovoltaïque)
1. efect ~ = apariţie a unei tensiuni electromotoare la contactul unui redresor, când pe acest contact cade un fascicul de radiaţii.
2. pilă (sau celulă) ~ă = fotoelement.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. induit)
1. adj. (despre un fenomen sau proces) care este influențat sau produs de un stimul extern.
2. (despre tensiuni electromotoare, curenți electrici) produs prin inducție.
3. (mat.) operație (relație) ~ă = restricția unei operații (relații) la o submulțime stabilă a mulțimii sale.
4. s. n. parte a unei mașini electrice în care se produce prin inducție un curent electric.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. microvolt)
1. unitate de forţă electromotoare sau de diferenţă de potenţial, a milioana parte dintr-un volt.