asincron, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asynchrone)

1. care nu este sincron; asincronic.
2. mașină ~ă = mașină cu curenți alternativi a cărei frecvență a forțelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turație a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente.

autoinducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-induction)

1. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție.

compensare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (compensa)

1. acțiunea de a (se) compensa.
2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacții sau impulsuri orientate în sens opus.
3. mecanism biologic de menținere și redresare a funcțiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părți anatomice.
4. operație comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri și servicii între vânzător și cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată.
5. operație financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare și puterea de cumpărare.
6. retribuție pentru un drept nefolosit.
7. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare.

fotovoltaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. photovoltaïque)

1. efect ~ = apariție a unei tensiuni electromotoare la contactul unui redresor, când pe acest contact cade un fascicul de radiații.
2. pilă (sau celulă) ~ă = fotoelement.

indus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. induit)

1. adj. (despre un fenomen sau proces) care este influențat sau produs de un stimul extern.
2. (despre tensiuni electromotoare, curenți electrici) produs prin inducție.
3. (mat.) operație (relație) ~ă = restricția unei operații (relații) la o submulțime stabilă a mulțimii sale.
4. s. n. parte a unei mașini electrice în care se produce prin inducție un curent electric.

microvolt

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. microvolt)

1. unitate de forță electromotoare sau de diferență de potențial, a milioana parte dintr-un volt.
2. (simbol) μV.