Dictionar

Rezultate secundare (Electroni,):

Electronic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électronique)

1. adj. 1. referitor la electroni(că).

2. care funcționează după legile electronicii.

3. muzică = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice.

4. s. f. știință care studiază fenomenele legate de mișcarea electronilor și ionilor în diferite medii.

5. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor și aparatelor electronice.


Electronician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. éléctronicien)

1. cineva specializat în electronică; electronist.


Electronist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. elettronista)

1. specialist în electronică; electronician.


Electroniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (electron/ică/ + -iza)

1. a dota cu mijloace electronice.


Acceptor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accepteur)

1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.

2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă.


Acustomat

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akustomat)

1. dispozitiv adaptor electronic pentru pornirea şi oprirea automată a unui magnetofon.


Adresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.

2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.

3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.

4. dexteritate, îndemânare.

5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.


Aeroelectronică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéroélectronique)

1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.


Analogic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analogique, lat. analogicus)

1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.

2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcţie continuă de timp.

3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.


Anamorfoza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. anamorphoser)

1. a efectua o anamorfozare.

2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.

3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.