Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avionique, engl. avionics)
1. aplicare a tehnicilor electronicii în domeniul aviaţiei; aeroelectronică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryoélectronique)
1. parte a electronicii care face apel la temperaturi foarte joase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électronique)
1. adj. 1. referitor la electroni(că).
2. care funcționează după legile electronicii.
3. muzică ~ă = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice.
4. s. f. știință care studiază fenomenele legate de mișcarea electronilor și ionilor în diferite medii.
5. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor și aparatelor electronice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. microélectronique, engl. microelectronic/s/)
1. adj. referitor la microelectronică.
2. (despre dispozitive electronice) cu grad înalt de miniaturizare.
3. s. f. ramură a electronicii care studiază miniaturizarea continuă a circuitelor şi aparatelor electronice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nucléonique)
1. adj. referitor la nucleoni.
2. s. f. parte a electronicii care studiază utilizarea energiei atomice în ştiinţă şi industrie.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)
1. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică;
2. centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier.
3. (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar.
4. s. f. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale.
5. ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic.
6. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie.