Elefant
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. éléphant, lat. elephantus)
1. mamifer din Asia şi Africa, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă şi cu colţi mari, de fildeş.
2. pantaloni de tip ~ = pantaloni cu partea de jos foarte lată.
3. (fig.) persoană cu mișcări greoaie.
4. a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rău făcut de cineva.
Elefantesc, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éléphantesque)
1. imens, de o dimensiune monstruoasă.
2. care amintește de elefant prin mărimea sa, masa, aspectul său.
Elefantiazic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (éléphantiasique)
1. (suferind) de elefantiazis.
Elefantiazis
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éléphantiasis)
1. boală parazitară caracterizată prin îngroşarea exagerată a pielii, la nivelul membrelor şi al aparatului genital, care dau omului un aspect monstruos; edem enorm, pahidermic.
Elefantic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éléphantique, lat. elephanticus)
1. care este în legătură cu elefanții; de elefant.
2. care amintește de elefant prin forma, volumul său; (prin ext.) de dimensiuni foarte mari.
3. (înv.) care este bolnav de elefantiazis; elefantiazic.
Elefantin, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élephantin)
1. care se aseamănă cu un elefant; propriu elefantului; de elefant.
2. carte ~ă = tăbliță de fildeș pe care sunt pictate sau gravate inscripții.
Elefăntoaică
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (elefant + -oaică)
Cornac
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornac)
1. conducător de elefanţi sau de alte animale, în India.
Defensă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défense)
1. fiecare dintre colţii (incisivii) elefantului, mistreţului etc.
Dinoteriu
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dinothérium)
1. proboscidian uriaş fosil, erbivor, asemănător elefantului, cu doi fildeşi curbaţi pe maxilarul inferior.
Elefantiazic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (éléphantiasique)
1. (suferind) de elefantiazis.
Elefantin, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élephantin)
1. care se aseamănă cu un elefant; propriu elefantului; de elefant.
2. carte ~ă = tăbliță de fildeș pe care sunt pictate sau gravate inscripții.
Howdah
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. howdah)
1. scaun cu baldachin purtat de un elefant sau de o cămilă, servind pentru transport.