elev, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Etimologie: (fr. élève)
Etimologie: (fr. élève)
1. copil sau tânăr care primește educație, învață într-o școală sau care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar.
2. discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, doctrine etc.
3. (antonime) cunoscător, expert.