Dictionar

Rezultate secundare (Elev):

Elev, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élève)

1. cel care învaţă într-o şcoală, care urmează o formă de învăţământ mediu sau elementar.

2. discipol, adept, urmaş, învăţăcel al unui maestru, al unei şcoli literare, doctrine etc.


Eleva

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. |s’|élever)

1. tr. a pune sau a purta mai sus; a ridica.

2. a construi (în înălțime).

3. a trece la un nivel superior.

4. a aduce la un rang mai înalt, la un grad mai înalt; a evolua.

5. refl. a atinge un rang mai înalt; a (se) instrui.


Elevat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élevé)

1. înalt, ridicat; (fig.) nobil, sublim.

2. (despre stil) plin de rafinament; ales, îngrijit.


Elevaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élévation, lat. elevatio)

1. înălţime morală, rafinament, distincţie.

2. reprezentare grafică, la scară, a feţelor verticale exterioare ale unei construcţii, ale unei maşini etc.

3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului.


Elevator 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élévateur, germ. Elevator)

1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanţe mici.

2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere.

3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din ţesuturi a unor elemente dure.


Elevator 2, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élévatoire)

1. adj. care serveşte pentru a ridica.


Abundenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belşug; bogăţie.

2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.

3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.


Academist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. académiste)

1. I. referitor la academism, care aparține academismului.

2. II. (rar) membru sau elev al unei academii.


Accesorist

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accessoiriste)

1. cel care întreţine şi plasează accesoriile în teatru, cinema şi televiziune.


Alat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. alatus)

1. (livr.) cu aripi; înaripat, elevat.

2. (bot.; despre organe) cu aspect de aripă.


Altitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altitude, lat. altitudo)

1. înălţime deasupra nivelului mării.

2. mare elevaţie verticală.


Alumn, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. alumnus, it. alumno, germ. Alumnus)

1. elev într-un alumnat.