Dictionar

elev, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. élève)

1. copil sau tânăr care primește educație, învață într-o școală sau care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar.
2. discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, doctrine etc.
3. (antonime) cunoscător, expert.
 

elev-model

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (elev + model)

1. elev strălucitor, care are note bune și al cărui comportament este exemplar.
2. (prin ext.) persoană sau entitate care respectă regulile, care urmează recomandările.
 

eleva

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. |s’|élever)

1. tr. a pune sau a purta mai sus; a ridica.
2. a construi (în înălțime).
3. a trece la un nivel superior.
4. a aduce la un rang mai înalt, la un grad mai înalt; a evolua.
5. refl. a atinge un rang mai înalt; a (se) instrui.
 

elevat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élevé)

1. înalt, ridicat; (fig.) nobil, sublim.
2. (despre stil) plin de rafinament; ales, îngrijit.
 

elevație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élévation, lat. elevatio)

1. înălțime morală, rafinament, distincție.
2. reprezentare grafică, la scară, a fețelor verticale exterioare ale unei construcții, ale unei mașini etc.
3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului.
 

elevator 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élévateur, germ. Elevator)

1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanțe mici.
2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere.
3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure.
 

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
 

academist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. académiste)

1. I. referitor la academism, care aparține academismului.
2. II. (rar) membru sau elev al unei academii.
 

accesorist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accessoiriste)

1. cel care întreține și plasează accesoriile în teatru, cinema și televiziune.
 

actorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (actor + -ie)

1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.
 

alat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. alatus)

1. (livr.) cu aripi; înaripat, elevat.
2. (bot.; despre organe) cu aspect de aripă.
 

altitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altitude, lat. altitudo)

1. înălțime deasupra nivelului mării.
2. mare elevație verticală.