Dictionar

elevat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élevé)

1. înalt, ridicat; (fig.) nobil, sublim.
2. (despre stil) plin de rafinament; ales, îngrijit.
 

elevaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élévation, lat. elevatio)

1. înălţime morală, rafinament, distincţie.
2. reprezentare grafică, la scară, a feţelor verticale exterioare ale unei construcţii, ale unei mașini etc.
3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului.
 

elevator 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élévateur, germ. Elevator)

1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanţe mici.
2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere.
3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din ţesuturi a unor elemente dure.
 

elevator 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élévatoire)

1. adj. care servește pentru a ridica.
 

elevatorist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (elevator + -ist)

1. muncitor care deservește elevatorul (II, 1) într-o întreprindere de vinificaţie.
 

alat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. alatus)

1. (livr.) cu aripi; înaripat, elevat.
2. (bot.; despre organe) cu aspect de aripă.
 

altitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altitude, lat. altitudo)

1. înălţime deasupra nivelului mării.
2. mare elevaţie verticală.
 

anagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagogie)

1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
 

autocheratoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + cheratoplastie)

1. refacere plastică a corneei distruse cu materialul prelevat de la același bolnav.
 

bob 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bob)

1. elevator cu turn pentru ridicarea unor materiale de construcţie la înălţimea schelelor.
 

check-up

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. check-up)

1. examen medical constând dintr-un ansamblu de probe prelevate sistematic și permanent pentru a aprecia starea organelor și funcţionarea lor.