Dictionar

Rezultate secundare (Elevilor):

Atelier

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.

2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.

3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.

4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.

5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.

6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.

7. (fig.) centru de producție artistică-literară.

8. (înv.) șantier.


Bursă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)

1. alocaţie bănească sau întreţinere gratuită acordată de stat, de o instituţie etc. elevilor, studenţilor merituoşi în timpul şcolarizării.

2. formaţie anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos.

3. ~ seroasă = pungă conţinând sinovie, în apropierea articulaţiilor.


Calificativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualificatif)

1. adj. care califică, arată o calitate.

2. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc.

3. notă, menţiune cu care se apreciază sârguinţa elevilor şi a studenţilor, activitatea oamenilor muncii.


Catalog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalogue, lat. catalogus)

1. caiet, listă, registru care conţine o înşirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.

2. document şcolar de evidenţă curentă a notelor şi frecvenţei elevilor.

3. broşură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.


Consultaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consultation, lat. consultatio)

1. îndrumare, explicaţie dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuţie; aviz, lămurire, indicaţie.

2. îndrumare dată elevilor, studenţilor sau doctoranzilor de către un profesor.

3. examinare a unui pacient de către medic.

4. metodă de ridicare a nivelului profesional şi ideologic prin discuţii organizate, lămuriri etc.


Contingent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contingent, lat. contingens)

1. adj. care poate fie sau nu fie, se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit.

2. s. n. totalitatea tinerilor născuţi în acelaşi an şi luaţi în evidenţa organelor militare.

3. totalitatea elevilor şi studenţilor (aproximativ) de aceeaşi vârstă care intră şi parcurg împreună aceeaşi treaptă de învăţământ.

4. grup omogen de oameni.

5. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă.