Dictionar

Rezultate principale (Elibera):

Elibera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. eliberare)

1. tr. a pune în libertate; a dezrobi; a libera.

2. (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș.

3. a scoate din funcție; a desărcina.

4. a emite (un act, o marfă etc.).

5. a evacua, a degaja (o cameră, un teren).

6. refl. a se libera din armată.

7. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.


Rezultate secundare (Elibera):

Delibera

Parte de vorbire: I. vb. intr., II. vb. tr.
Origine: (fr. délibérer, lat. deliberare)

1. I. a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre.

2. a examina, a cântări toate elementele unei întrebări (cu alte persoane) înainte de a lua o decizie.

3. II. a decide rezultatul acestei examinări aprofundate, a soluţiona.

4. (rar) a pune în libertate; a elibera.


Eliberator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (libera + -tor)

1. (şi s.) care eliberează.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.


Apatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.

2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.

3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.


Autarhie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autarchie)

1. politică de izolare a unui stat care îşi satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.

2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.

3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.

4. (în şcoala cinicilor) independenţa indivizilor de toate convenţiile sociale, considerate ca străine naturii.

5. (var.) autarchie.


Bază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.

2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.

3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.

4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.

5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.

6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.

7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).

8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.

9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.

10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.

11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.

12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.

13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.


Brevet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brevet)

1. document cuprinzând titlul, distincţia, calitatea acordate de o autoritate (de stat) şi care presupune anumite drepturi.

2. ~ de invenţie = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaşte dreptul de a exploata în exclusivitate invenţia, un anumit timp; patentă.