Dictionar

deliberare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (delibera)

1. acțiunea de a delibera, în vederea luării unei decizii, și rezultatul ei; dezbatere, deliberație.
2. hotărâre luată de o adunare, un consiliu etc.
3. (rar) punere în libertate.
 

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
 

apatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.
 

carbonar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. carbonaro)

1. membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea și unificarea Italiei.
 

custode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. custode, lat. custos, -odis)

1. cel care are în grijă paza unor bunuri.
2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea și restituirea cărților în sala de lectură.
3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor.
 

deliberant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délibérant)

1. care deliberează; care se ocupă de deliberare.
 

deliberat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délibéré)

1. adj. (și adv.) (în mod) intenționat, cumpănit; liber consimțit.
2. s. n. deliberare între judecători înainte de pronunțarea sentinței.
3. ~ moral = decizie într-o chestiune de responsabilitate morală.