Parte de vorbire: s.f.
Origine: (delibera)
1. acțiunea de a delibera, în vederea luării unei decizii, și rezultatul ei; dezbatere, deliberație.
2. hotărâre luată de o adunare, un consiliu etc.
3. (rar) punere în libertate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)
1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. carbonaro)
1. membru al unei organizaţii revoluţionare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea şi unificarea Italiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. custode, lat. custos, -odis)
1. cel care are în grijă paza unor bunuri.
2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea şi restituirea cărţilor în sala de lectură.
3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, şi repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor şi a paginilor manuscriselor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délibérant)
1. care deliberează; care se ocupă de deliberare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délibéré)
1. adj. (şi adv.) (în mod) intenţionat, cumpănit; liber consimţit.
2. s. n. deliberare între judecători înainte de pronunţarea sentinţei.
3. ~ moral = decizie într-o chestiune de responsabilitate morală.