dehiscent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déhiscent, lat. dehiscens)

1. (despre fructe, antere) care se caracterizează prin dehiscență.
2. (despre fructe, antere, sporogoni) care se deschide spontan, la maturitate, eliberând semințele.
3. (anton.) indehiscent.

lecitinază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. lécithase)

1. enzimă a sucului pancreatic care hidrolizează lecitina în cursul digestiei intestinale, eliberând acizi grași.

lomentă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lomentum)

1. fruct-păstaie fragmentat prin gâtuiri, care la maturitate se dezarticulează, eliberând semințele.

simbolism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. symbolisme)

1. sistem de simboluri destinate a interpreta fapte sau a exprima credințe.
2. curent în literatură și artă, de proveniență franceză, de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care a încercat, cu ajutorul simbolurilor, să stabilească corespondențe între fenomenele universului fizic și cele ale lumii spirituale, eliberând totodată versul de rigorile tradiționalismului clasic și căutând prin melodie și armonie verbală să-l apropie de muzică.
3. ~ fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt de a sugera sau întări noțiunea pe care o desemnează sau o anumită atitudine față de ea.

tranchiliza

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (fr. tranquilliser)

1. a (se) liniști, a (se) calma.
2. I. a-i reda cuiva liniștea sufletească eliberându-l de griji, preocupări etc.
3. II. a deveni calm; a se elibera de neliniște, de îngrijorare.