Rezultate principale (Elice):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hélice)
1. curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con.
2. organ rotitor din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mişcare un avion, un vapor etc.
Rezultate secundare (Elice):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. aerosani)
1. sanie metalică, cu un motor şi o elice amplasate în spate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogire)
1. aeronavă cu o elice care se roteşte în jurul unui ax vertical, permiţând decolorarea şi aterizarea în plan vertical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avion)
1. aeronavă mai grea decât aerul, susţinută de aripi şi propulsată de motoare cu elice sau reactoare; aeroplan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béquille)
1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului.
2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcaţii.
3. proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bégard)
1. membru al societăţilor mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecţiunii evanghelice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipale)
1. (despre elice) cu două pale.