Dictionar

eligibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éligible, lat. eligibilis)

1. care îndeplineşte condiţiile spre a putea fi ales într-o funcţie sau într-un organ reprezentativ.
 

eligibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éligibilité)

1. faptul de a fi eligibil.
2. drept de a fi ales într-o funcţie sau într-un organ reprezentativ.
 

amfiguric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigourique)

1. (despre scriere, vorbire, stil) obscur, confuz, neinteligibil.
 

barbarolalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbarolalie)

1. vorbire stranie, neinteligibilă, sacadată, în schizofrenie.
 

bariglosie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baryglossie)

1. dificultate în pronunţarea cuvintelor, limbajul fiind ininteligibil.
 

barilalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barylalie)

1. tulburare de limbaj manifestată prin dificultăţi în articularea cuvintelor, devenite neinteligibile.
 

comprehensibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compréhensible)

1. care se poate înţelege uşor; inteligibil.
 

eligibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éligibilité)

1. faptul de a fi eligibil.
2. drept de a fi ales într-o funcţie sau într-un organ reprezentativ.