OK
X
elimina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. éliminer, lat. eliminare)
1.
a
scoate,
a
îndepărta,
a
înlătura;
(spec.)
a
da
afară
din
școală.
eliminare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (elimina)
1.
acțiunea
de
a
elimina.
2.
a
proceda
prin
~
=
a
căuta
să
descoperi
ceva
înlăturând
pe
rând
elementele
nerelevante
pentru
a
reține
esențialul,
lucrul
căutat
etc.
eliminat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
effugiens;
evadens
2.
FR
s’échappant
3.
EN
exsilient;
escaping
4.
DE
entweichend;
entfliehend;
entgehend;
entlaufend
5.
RU
выхруящий;
улетучивaюийся
6.
HU
kiküszöböl,
eltávolít,
kicsap
eliminatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. éliminatoire)
1.
care
elimină,
care
atrage
eliminarea.
2.
(despre
probele
unui
concurs)
care
elimină
pe
concurenții
care
nu
le
trec,
nu
le
îndeplinesc.
prelimina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (preliminar)
1.
a
calcula,
a
aprecia,
a
evalua
cu
anticipație.
acromatiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. achromatiser)
1.
a
corecta
sau
a
înlătura
aberația
cromatică;
a
face
acromatic.
2.
a
elimina
culorile
irizate
văzute
în
imaginea
unui
obiect.
acromaturie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. achromaturie)
1.
eliminare
de
urină
decolorată.
afina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. affiner)
1.
a
elimina,
în
timpul
topirii,
bulele
de
aer,
impuritățile
dintr-o
masă
metalică
ori
sticloasă.
2.
(text.)
a
subția
firele.
alcaptonurie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. alkaptonuria)
1.
afecțiune
metabolică
ereditară
care
se
manifestă
prin
artropatie,
pigmentare
a
cartilajelor
și
eliminare
de
urină.
amilazurie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amylasurie)
1.
eliminare
a
amilazei
prin
urină.
anhidridă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anhydride)
1.
substanță
anorganică
(oxid)
care,
în
combinație
cu
apa,
dă
un
acid.
2.
substanță
organică
rezultând
prin
eliminarea
unei
molecule
de
apă
din
două
grupări
carboxil.
3.
~
carbonică
=
bioxid
de
carbon;
~
acetică
=
lichid
incolor
cu
miros
înțepător,
folosit
la
fabricarea
coloranților,
a
medicamentelor
etc.