Rezultate principale (Elimină.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éliminer, lat. eliminare)
1. a scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din şcoală.
Rezultate secundare (Elimină.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (elimina)
2. a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reţine esenţialul, lucrul căutat etc.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT effugiens; evadens
2. FR s’échappant
3. EN exsilient; escaping
4. DE entweichend; entfliehend; entgehend; entlaufend
5. RU выхруящий; улетучивaюийся
6. HU kiküszöböl, eltávolít, kicsap
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éliminatoire)
1. care elimină, care atrage eliminarea.
2. (despre probele unui concurs) care elimină pe concurenţii care nu le trec, nu le îndeplinesc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (preliminar)
1. a calcula, a aprecia, a evalua cu anticipaţie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. achromatiser)
1. a corecta sau a înlătura aberația cromatică; a face acromatic.
2. a elimina culorile irizate văzute în imaginea unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromaturie)
1. eliminare de urină decolorată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affiner)
1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impurităţile dintr-o masă metalică ori sticloasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. alkaptonuria)
1. afecţiune metabolică ereditară care se manifestă prin artropatie, pigmentare a cartilajelor şi eliminare de urină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylasurie)
1. eliminare a amilazei prin urină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydride)
1. substanţă anorganică (oxid) care, în combinaţie cu apa, dă un acid.
2. substanţă organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la fabricarea coloranţilor, a medicamentelor etc.