Dictionar

elitist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élitiste, engl. elitist)

1. de elită, care favorizează elita; care se referă la elită sau elitism; elitar.
 

elitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élitaire)

1. care aparține elitei; elitist.
2. (despre teorii, doctrine) care atribuie elitei rolul conducător în viața socială.
 

elitiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (elita + -iza)

1. a da un caracter elitist unei profesiuni etc.
2. a deveni rezervat elitei.