Parte de vorbire: vb.tr.
Origine: (fr. élogier, it. elogiare)
1. a aduce elogii; a vorbi bine despre calitățile sau meritele cuiva; a lăuda, a preamări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élogieux)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mention, lat. mentio)
1. menţionare; specificare, precizare.
2. distincţie constând în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs.
Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (fr. élogiste)
1. persoană care aduce elogii.
2. autor de elogii; cel care scrie elogii literare.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + elogia)
1. a se elogia pe sine însuși; a-și aduce singur elogii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoelogia)
1. care și-a adus singur elogii.