Dictionar

elogia

Parte de vorbire:  vb.tr.  
Etimologie: (fr. élogier, it. elogiare)

1. a aduce elogii; a vorbi bine despre calitățile sau meritele cuiva; a lăuda, a preamări.
 

elogios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élogieux)

1. laudativ, cu elogii.
 

mențiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mention, lat. mentio)

1. menționare; specificare, precizare.
2. distincție constând în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs.
 

elogist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. élogiste)

1. persoană care aduce elogii.
2. autor de elogii; cel care scrie elogii literare.
3. (var.) elogiast.
 

autoelogia

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + elogia)

1. a se elogia pe sine însuși; a-și aduce singur elogii.
 

autoelogiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (autoelogia)

1. care și-a adus singur elogii.