OK
X
elogia
Parte de vorbire:
vb.tr.
Etimologie: (fr. élogier, it. elogiare)
1.
a
aduce
elogii;
a
vorbi
bine
despre
calitățile
sau
meritele
cuiva;
a
lăuda,
a
preamări.
elogios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. élogieux)
1.
laudativ,
cu
elogii.
mențiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mention, lat. mentio)
1.
menționare;
specificare,
precizare.
2.
distincție
constând
în
citarea
cu
elogii
a
cuiva
în
urma
unui
concurs.
elogist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f. (înv.)
Etimologie: (fr. élogiste)
1.
persoană
care
aduce
elogii.
2.
autor
de
elogii;
cel
care
scrie
elogii
literare.
3.
(var.)
elogiast.
autoelogia
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + elogia)
1.
a
se
elogia
pe
sine
însuși;
a-și
aduce
singur
elogii.
autoelogiat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (autoelogia)
1.
care
și-a
adus
singur
elogii.