Dictionar

Rezultate principale (Emana):

Emana

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émaner, lat. emanare)

1. tr. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala.

2. a transmite, a remite.

3. intr. a proveni, a-şi avea originea.

4. a (se) produce.


Rezultate secundare (Emana):

Emanat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (emana)

1. (cel) care este un produs al unor evenimente politice la care nu a avut nici o contribuţie, nici un merit, dar de care beneficiază.


Emanaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émanation, lat. emanatio)

1. faptul de a emana; emitere, degajare.

2. ceea ce se degajă, exalație.

3. (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice.

4. ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități.

5. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului.


Emanaţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. émanationnisme)

1. (teologie) ideea totul emană din altceva și lucrurile originale și cele mai perfecte emană direct de la Dumnezeu; emanatism.


Emanatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Emanatismus, fr. émanatisme)

1. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naşte din substanţa divinităţii printr-un proces continuu de emanaţie; emanaţionism.


Emanatist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. émanatiste)

1. care se bazează pe emanatism (teorie metafizică conform căreia totul în lume, inclusiv sufletele umane, emană dintr-un principiu suprem transcendent).

2. adept al emanatismului.


Emanator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émanateur)

1. aparat care produce volatilizarea unor substanţe.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Abumarkub

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.


Acantocit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocyte)

1. hematie deformată semănând cu nişte spini zburliţi.


Acerateriu

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.

2. (var.) aceratherium.


Acneiform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acnéiforme)

1. (med.) care prezintă un aspect asemănător cu cel al acneei; ca o acnee.


Actinifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actinifère)

1. care produce emanaţii radioactive.