Dictionar

emana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émaner, lat. emanare)

1. tr. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala.
2. a transmite, a remite.
3. intr. a proveni, a-și avea originea.
4. a (se) produce.
 

emanat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (emana)

1. (cel) care este un produs al unor evenimente politice la care nu a avut nici o contribuție, nici un merit, dar de care beneficiază.
 

emanație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émanation, lat. emanatio)

1. faptul de a emana; emitere, degajare.
2. ceea ce se degajă, exalație.
3. (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice.
4. ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități.
5. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului.
 

emanaționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. émanationnisme)

1. (teologie) ideea că totul emană din altceva și că lucrurile originale și cele mai perfecte emană direct de la Dumnezeu; emanatism.
 

emanatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Emanatismus, fr. émanatisme)

1. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism.
 

emanatist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. émanatiste)

1. care se bazează pe emanatism (teorie metafizică conform căreia totul în lume, inclusiv sufletele umane, emană dintr-un principiu suprem transcendent).
2. adept al emanatismului.
 

emanator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émanateur)

1. aparat care produce volatilizarea unor substanțe.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.
 

acantocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocyte)

1. hematie deformată semănând cu niște spini zburliți.
 

acefalostomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( engl. acephalostomia)

1. (med.) lipsa congenitală a capului și a orificiului bucal (având doar o deschidere asemănătoare gurii).
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

acneiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acnéiforme)

1. (med.) care prezintă un aspect asemănător cu cel al acneei; ca o acnee.