astrocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrocyte)

1. celulă de țesut nervos proprie emisferelor cerebrale.

ciclencefalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cyclencéphalie)

1. (med.) monstruozitate în fuziunea sau lipsa emisferelor cerebrale.

cingulum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. cingulum)

1. formațiune anatomică în formă de cordon.
2. fascicul de fibre situat pe fața internă a emisferelor cerebrale, cu rol important în geneza emoțiilor.
3. proeminență pe fața ovală a incisivilor superiori.

comisură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. commissure, lat. commissura)

1. punct de unire a două formații anatomice.
2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale.
3. (constr.) legătură între pietre.

paleocortex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (paleo- + cortex)

1. ansamblu de zone de la baza emisferelor cerebrale, nivel superior al funcțiilor vegetative.

semnalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (semnaliza)

1. acțiunea de a semnaliza.
2. indicare a parcursului unui drum către o localitate prin plantarea de panouri indicatoare.
3. plantare de balize în puncte geodezice în vederea măsurării cu teodolitul.
4. noțiune în neurofiziologie introdusă de Pavlov, activitatea emisferelor cerebrale prin care diferite însușiri ale mediului, asociindu-se cu stimuli ce declanșează anumite reacții înnăscute, pot deveni semnale ale acestor stimuli, declanșând reacțiile corespunzătoare.