Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crise)
1. manifestare violentă a contradicţiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.).
2. ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente, şomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficienţa resurselor energetice clasice.
3. moment critic, periculos şi decisiv; tulburare.
4. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern şi formarea unui nou guvern.
6. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească.
7. fază critică în evoluţia unei boli.
Parte de vorbire: I. vb. intr., II. vb. tr.
Origine: (fr. démissionner)
1. I. a renunța oficial la o funcție, la o sarcină, la o demnitate, a-şi da demisia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démissionnaire)
1. (cel) care îşi dă sau şi-a dat demisia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Photoeffeckt)
1. (fizică) fenomen electric cauzat de acțiunea luminii asupra materiei; emisia de electroni de către un material sub acțiunea luminii; efect fotoelectric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. kazoo)
1. instrument muzical rudimentar, la negrii din America de Nord, dintr-un tub închis la capăt de o membrană care vibrează o dată cu emisia vocală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. moxa, germ. Moxa)
1. bețișor din frunze de Artemisia rulate, folosit în moxibustie; (prin ext.) orice altă substanță utilizată în moxibustie.
2. (med.) procedeu terapeutic, variantă a acupuncturii, prin utilizarea unor bețișoare din anumite plante, care, după înfigerea în piele, sunt arse lent; moxibustie.